Azi...

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.” (I Corinteni 13, 1-13)

Rabdarea

Cuviosul Paisie Aghioritul :
"Rabdarea este leacul cel mai puternic care ne ajuta sa trecem prin incercarile grele si indelungate . Cele mai multe incercari le treci numai cu rabdarea. Indelunga rabdare clarifica multe si rezolva lucrurile dumnezeieste. De acolo de unde nu astepti solutia , da Dumnezeu cea mai buna solutie "

Intoarsa de la cursul de Comunicare in Biserica cu Maica Siluana

Ieri m-am intors cu mare bucurie de la Iasi unde am participat la cursul de comunicare si comuniune in Biserica organizat de Centrul de Formare si Consiliere Sf.Arhangheli Mihail si Gavril. Centrul din Iasi e foarte frumos, manastirea chiar daca e una in mijlocul orasului este o oaza de liniste. Am fost 12 participanti la curs iar in doar doua zile am reusit prin exercitiile date sa ne apropiem . Maica Siluana a fost la fel ca si in conferintele care imi sunt atat de dragi . Si totusi acum cand ii citesc cartile sau ii ascult conferintele parca altfel le pricep.
Cursul face parte dintr-o serie de 6 cursuri, primul fiind doar "de incalzire " cum ziceau maicile. Abia astept sesiunea urmatoare, din pacate abia in noiembrie. Dar pana atunci pentru oricine doreste maicile ofera posibilitatea realizarii online a unui seminar "Labirintul codependentie" Il recomand tuturor, indiferent ca vi se pare ca aveti o problema sau nu in a relationa cu voi sau cu cei din jur.
Mai jos pun cateva poze de la centru:

Maica Siluana - conferinta "Copilul nostru, darul lui Dumnezeu "

Azi am ascultat cu mare drag conferinta Maicii Siluana - "Copilul nostru, darul lui Dumnezeu " . In mod special as vrea sa subliniez interventia maicii Sofronia cu cateva sfaturi practice legate de cresterea copiilor .
Sfaturile pe care ni le da sunt punctuale si de mare folos. Va invit sa le ascultati incepand cu minutul 45 al conferintei AICI

Si sfintii au fost copii

      Cu 1600de ani in urma, domnea peste regatul sau un imparat puternic si credincios, dar care nu avea nici un fecior. Si desi imbatranise, nu si-a pierdut nadejdea si, impreuna cu imparateasa, se rugau in fiecare zi, cerandu-i lui Dumnezeu sa le binecuvanteze casa cu un baiat care sa mosteneasca tronul. Bunul Dumnezeu s-a indurat de rugaciunile lor si iata ca peste putina vreme s-a nascut in palatul regelui un prunc frumos si voinic, pe care l-au botezat Onufrie (care inseamna ”mereu fericit”). Dar, printr-o descoperire dumnezeiasca, imparatului i s-a aratat ca rostul acestui prunc minunat este sa creasca departe de palat si de galceava lumii. Asa ca acesta si-a luat fiul si, cu ajutorul lui Dumnezeu, a ajuns dupa cale lunga sa le-ajunga, la portile unei manastiri. Calugarii l-au “infiat” pe micutul print, fagaduind sa-l creasca in credinta si cumpatare. Imparatul le-a multumit si, punandu-si nadejdea in mila Domnului, l-a lasat pe prunc la manastire si s-a intors la treburile statului.
       Iata ca au trecut cativa anisori, iar copilul crescuse. Se invatase chiar sa mearga singur, in fiecare zi, sa-i ceara calugarului de la bucatarie cate o bucata de paine. Pleca multumit rupandu-si pentru sine cate o bucatica, sa-si astampere foamea, dar cu restul de paine disparea in biserica. Iar calugarii, care munceau de zor primprejurul manastirii se intrebau nedumeriti ce-o face baietelul cu painea, ca doar nu o sta in biserica sa manance?! De fapt, micul Onufrie se ducea grabit la icoana Maicii Domnului cu Pruncul Iisus in brate si aseza in fata icoanei bucata de paine, spunandu-i Pruncului Iisus Hristos:
       -Si tu esti mic si poate ti-o fi si tie foame…Uite, ti-am adus paine proaspata, sa mananci si tu.
       Apoi pleca bucuros si multumit.
       Dar calugarii, nestiind nimic din toate acestea, s-au hotarat sa-l dezvete pe copil sa mai intre cu painea in biserica. Asa se face ca, intr-o zi, cand micul Onufrie a venit iar sa ceara o bucata de paine, caci i se facuse foame, parintele calugar de la bucatarie i-a zis ca azi nu primeste bucata de paine. Sa se duca in biserica sa ia painea de unde-a pus-o.
        Nedumerit, baietelul a plecat cu lacrimi in ochi. A intrat in biserica, s-a dus la icoana Maicii Domnului cu Mantuitorul si, cu lacrimi in ochi, a inceput sa se roage de Pruncul Iisus:
        -Am venit la Tine, fiindca mi-e foame … Asa ca te rog, da-mi si mie o bucatica de paine, ca si eu Ti-am dat, cand am avut!…
         Chiar in acea clipa o dumnezeiasca minune s-a intamplat! Pruncul Iisus, zugravit in icoana, si-a intors privirea catre baiat, i-a zambit si, aplecandu-se din bratele Sfintei Sale Maici, i-a intins micutului Onufrie o paine mare si frumoasa, calda si cu miros imbietor.
          Baietelul s-a luminat la chip, a multumit frumos si a plecat cu painea in brate, dar cu mare greutate, caci nu era doar o bucata de paine, cum dusese el la icoana, ci o paine mare si grea, pe care copilasul de doar c ativa anisori abia o putea tine in brate. Si fiind mai mult decat ar fi vrut el sa manance, s-a dus cu ea la parintele staret si la ceilalti calugari sa le dea si lor.
          -Ia uitati ce mi-a dat mie Pruncul Iisus!-zicea cu bucurie copilul, mandrindu-se cu ditamai painea proaspata din bratele sale.
           Calugarii toti au ramas uimiti de minunea savarsita. Parintele staret le-a impartit tuturor cate o bucata din sfanta paine, ca sa fie tuturor spre binecuvantare si invatatura, iar calugarii au spus cu totii ca niciodata in viata lor nu au mancat o paine atat de buna.
              Desigur, doar era “framantata” din dragoste si “coapta” la flacara credintei si daruita lor printr-o minune atat  de frumoasa, cum numai Dumnezeu Bunul si Milostivul stie sa faca!

(Viata Sfantului Onufrie, dupa Leon Magdan , cartea " Povesti cu sfinti )